ganduri strambe...

Inca un Craciun ciudat...inca o palma si un colt stingher in care sa ma asez si sa ma gandesc la ceea ce ar fi putut sa fie...oare filmele in care toti stau in jurul bradului, canta colinde si zambesc din toata inima...oare filmele alea au un strop de adevar?!...sau e doar imaginatia unora...pentru ca magia sarbatorilor sa nu se piarda si atat?...pentru ca unii doar sa creada ca inca mai exista sperantza?!...
exista mai multa bucurie pentru cei care sunt au parteneri de viatza?...e mai putin Craciun pentru cei care sunt singuri?...bucuriile si necazurile se impart pe bune la 2 cand ai pe cineva?...te bucuri mai mult si suferi mai putin daca esti singur?...si daca sunt singura am acelasi drept sa fiu fericita, nu?...insa noi, ca oameni cred ca suntem proiectati sa ne bucuram cu totul de ceea ce presupune sa fii liber ca individ, sa experimentam noi dimensiuni...sa incercam sa fim mai buni, sa daruim mai mult, sa zambim cu inima, nu numai cu chipul, sa iubim cu intreaga fiintza...nu numai pentru ca ne simtim incorsetatzi de vreo situatie...ori ptr ca avem pe cineva si ne simtim vinovati daca nu raspundem cu iubire...
ce iti doresti cu adevarat sa se intample de Craciun?...ce dorintza ti-ai pus?..ia o hartie si noteaza toate cele pe care ti le-ai dorit ani de-a randul si vezi cate ti s-au implinit...cate ai uitat...cate au fost considerate deplasate...sau doar dorintze banale de copil?
vreau sa am curaj din nou sa visez...sa prind aripi si sa ma inalt spre culmile imaginatiei...sa simt imboldul sperantei si sa cred cu putere ca maine va veni...ca va fi cu sigurantza mai bine, indiferent cat de rau sau urat a fost azi sau ieri...
vreau sa regasesc copilul din mine...