unde dispar....?!

Ok. sunt un om ca oricare altul. am vise(sau visuri...whatever).ca si tine de altfel. si nu numai unul nu mi s-a indeplinit :( iar visele mele neimplinite cu cele ale altor persoane se strang...si devin un morman de vise...nu?!unde se duc visele astea?...ok...am citit ca sansele pe care le pierzi tu le prind din zbor alte persoane...quite true...dar la capitolul vise cum stam?cine si unde ne aduna visele si ce face cu ele?...adica...eu inca tin la visul meu de a avea o bicicleta. cu ce drept sa imi ia cineva visul asta inca neideplinit si sa il arunce intr-un sac si sa il depoziteze undeva...numai asa...pentru ca nu si-a gasit o finalitate intr-o anumita perioada de timp...si...mai e o intrebare...daca unele vise sunt de foarte multa vreme si nu am reusit sa le fac sa devina realitate inseamna ca trebuie sa renuntz la ele?...nu isi mai au sensul...nu sunt pentru mine?...trebuie sa rostesc cu voce tare fraza "n-a fost sa fie"...si gata?!...Is this the end of my story?...

ganduri strambe...

Inca un Craciun ciudat...inca o palma si un colt stingher in care sa ma asez si sa ma gandesc la ceea ce ar fi putut sa fie...oare filmele in care toti stau in jurul bradului, canta colinde si zambesc din toata inima...oare filmele alea au un strop de adevar?!...sau e doar imaginatia unora...pentru ca magia sarbatorilor sa nu se piarda si atat?...pentru ca unii doar sa creada ca inca mai exista sperantza?!...
exista mai multa bucurie pentru cei care sunt au parteneri de viatza?...e mai putin Craciun pentru cei care sunt singuri?...bucuriile si necazurile se impart pe bune la 2 cand ai pe cineva?...te bucuri mai mult si suferi mai putin daca esti singur?...si daca sunt singura am acelasi drept sa fiu fericita, nu?...insa noi, ca oameni cred ca suntem proiectati sa ne bucuram cu totul de ceea ce presupune sa fii liber ca individ, sa experimentam noi dimensiuni...sa incercam sa fim mai buni, sa daruim mai mult, sa zambim cu inima, nu numai cu chipul, sa iubim cu intreaga fiintza...nu numai pentru ca ne simtim incorsetatzi de vreo situatie...ori ptr ca avem pe cineva si ne simtim vinovati daca nu raspundem cu iubire...
ce iti doresti cu adevarat sa se intample de Craciun?...ce dorintza ti-ai pus?..ia o hartie si noteaza toate cele pe care ti le-ai dorit ani de-a randul si vezi cate ti s-au implinit...cate ai uitat...cate au fost considerate deplasate...sau doar dorintze banale de copil?
vreau sa am curaj din nou sa visez...sa prind aripi si sa ma inalt spre culmile imaginatiei...sa simt imboldul sperantei si sa cred cu putere ca maine va veni...ca va fi cu sigurantza mai bine, indiferent cat de rau sau urat a fost azi sau ieri...
vreau sa regasesc copilul din mine...

franturi de ganduri

sunt momente in viatza la care te gandesti cu drag, cu nerabdare sau cu jind...asa e si iarna...sau mai bine zis alea doua saptamani total sclipicioase, zambarete si faine care iti lasa in inima senzatia de cald, acasa, bucurie deplina si sincera...

dar cel mai mult imi zboara gandul la nebunia cadourilor si disperarea copilareasca sa vad ce e sub brad...si ce daca inca vreau sa cred in Mos Craciun?...si ce daca asta inseamna mai mult decat un simplu obicei?...e asa de greu sa fim in continuare copii, macar de Craciun?...sa simtim magia aceea dulce si ciudata...

pot sa pun pariu ca si tu iti aduci aminte cum te trezeai in dimineata de Craciun si te duceai tiptil sa vezi daca mosul ti-a adus ceva anul asta sau nu...eu inca am imaginea vie a puzzle-urilor pe care le faceam cu mama in dimineatza aceea..si lucram la ele cateva zile...ca mosul aducea numai de la 500 de piese in sus...si mirosul de portocale...si multimea de ciocolate...si canutza cu Minnie si cu Donald...si papusile care chitzaiau "mama" :D...si saniutza alunecand pe zapada proaspata...hmmm...chiar si imbulgareala aceea dupa care nu ma omor...ooo...da!...si un om de zapada modest cu un coif in loc de palarie...dupa posibilitati maica...iar in loc de morcov si un bat e bun...pietricele se gasesc pentru ochi si ceva nasturi...si o frunza mai rosiatica pentru o gura zambareatza...si apropo de saniutza...veche gasca de la tara...mi-e teribil de dor sa ne dam pe derdelusul ala de pe deal...de dimineatza pana seara...sa nu ne trebuiasca nici mancare nici apa...doar compania celorlalti...

nu-mi zice ca e greu sa speri, sa zambesti, sa daruiesti chiar si o vorba buna...nu-mi zice ca in toata graba tampita de la munca, de acasa...cu toata curatenia si ce mai gasesti de facut intr-un ritm infernal in fiecare zi...nu gasesti amuzant, obositor dar teribil de relaxant sa te pierzi in lumea ciudat de colorata a cadourilor...

hai, lasa-te macar anul asta purtat de val si du-te si plimba-ti inima de copil prin standurile cu jucarii frumoase de la Disney, cu printi si printese...cu calesti si cai roz...damn...cu dovleci de plastic ce ar trebui sa te minta ca se vor transforma in trasuri...

si totusi...acum e singurul moment in an in care minunatia de brad pe care speri sa il gasesti..intre noi fie vorba...sa arate excelent..incarcat si inalt...acest copac atat de simplu in restul anului reuseste sa iti aduca aminte de acasa si de nebunia sarbatorilor din copilarie prin insusi mirosul lui unic...nu se compara cu molidul...si tu stii asta...

e o invalmaseala de idei in capul meu cand vine vorba de iarna...e magie, cozonaci, mancaruri bine mirositoare si o familie intreaga in bucatarie care sa o pregateasca...povestile cu fetitze cuminti si Mosul cel bun care le stie pe toate..cu poezii amuzante si colinde sfinte...

dar ceea ce ma aduce pe mine cu gandul la Craciun e stralucirea betelei din brad si a luminitelor colorate...iar pe strazi e mai multa viatza, mai multe zambete, oamenii se trezesc din picoteala de peste an si dau drumul bucuriei...

in iarna asta imi doresc un singur cadou...te astept pe tine acasa...sa impodobim impreuna bradul si sa deschidem cadouri dimineatza devreme...

intrebari...

mdea...vine iarasi perioada sarbatorilor...sarbatorilor de iarna.
si ma apuca, pe langa o nostalgie aiurita la adresa magiei ce ar trebui sa ne inconjoare, cat si o stare de nervozitate...bah...chiar si momentele astea de bucurie din an tindem sa le pierdem?
hai sa-ti explic ce m-a pocnit cu chestia asta...eram la pensat azi...ca na!...ciuful crescuse si subsemnata trebuia sa tunda pamatuful...cand tipa care ma pensa ma intreaba : "si ce mai zici tu?"...si eu...evident!...ma lamentez..."pai ce sa mai zic...am o groaza de facut acasa...stii cum e...curatenia de sarbatori" (faza e ca la mine acasa chiar nu are cine sa faca asta si eu sunt mai mult un musafir...deci macar 1% aveam drept sa ma lamentez)...cum spuneam...tipa imi explica faptul ca...pe vremea ei...doamne!(m-am simtit o novice care abia isi mancase grisul dimineatza)...minunata curatenie insemna sa freci covoare, sa lustruiesti vitrinele cu mii si mii de papitzoi din portelan care nu aveau decat un scop (de a strange cat mai repede si mai mult praf), sa dai jos kilometri de perdele pe care sa te chinui sa le albesti si sa le apretezi...si apoi sa te cocotzi cu spor si sa le asezi la dunga...sa fie frumoase si Mosul sa se sperie de ele cand intra pe geam...(bine ca locuiesc la un etaj superior..nu imi fac probleme ca isi mai complica existentza sa intre pe geamul meu)...sa mai zic ce nebunia cu frecatul podelelor...deja o dau in visare...stii secventza in care Cenusareasa freca de mama focului dusumeaua din "casutza" in care locuia?....mdeah...oricum...dupa minunatele corvoade...adesea feminine, in care trebuia sa faci casa sa straluceasca exact ca un diamant...urmau sarbatorile cu mancaruri yummy-yummy, cozonaci, portocale si un brad imens (care miroase a brad) si familia imprejurul lui.
bun...acum ca am povestit basmul epocilor trecute sa vedem ce ne aduce prezentul...mobila restransa si faina..de la Mobexpert sau iKea(cred ca asa se scrie) de nu se aduna prea mult praf pe ea...parchet laminat peste care dai o data cu mopul ala super fain si gata si praful si murdaria...(te-ai scos daca folosesti si Mr. Muscolo..face ce tie nu-ti place...)...lustre cu mii de tzutzurei care trebuie spalati nu mai sunt de ani...ai de sters o aplica si gata...perdele nu se mai poarta...sau daca mai ai din greseala le bagi frumos la masina de spalat...o rogi prin programul "delicate" sa aibe grija de metrii pe care e pictata frumos Alba ca Zapada...si pe care ii atarni apoi in camera copilului (nu asa sunt perdelele astea mai noi?)...ce a mai ramas?...fainele termopane-termopane...de 2 ori cu Clin si gata...
toate faine...nu?... nimic chinuitor...dar stii care era frumusetzea?...intre batutul covorului si stersul tonelor de figurine din vitrina, familia chiar se strangea si isi unea fortzele la propriu sa o scoata la capat cu minunata curatzenie de sarbatori...chiar erau uniti...chiar erau familii care faceau totul impreuna...chiar exista respect si responsabilitate...pentru munca celuilalt, pentru munca ta...chiar exista mai apoi magia sarbatorilor
azi am fost intr-un hiper-market sa iau beteala...si ghici ce am gasit printre rafturile cu jucarii?...parinti disperati sa afle cadouri cat mai mari, mai colorate,( mai usor de stricat), mai scumpe si mai mofturoase pentru copiii lor. in vremea in care mai petrecem atat de putin timp cu ai nostri...fie ei bunici, parinti, frati sau copii...inca nu am invatat ca magia sarbatorilor inseamna mai inainte de toate momente impartite cu familia care ti-a ramas...inseamna bucuria colindelor in cor, a povestilor vechi...a amintirilor ce atarna in mintile imbatranite a vreunui mosneag ce-si asteapta stranepotii....de ce au devenit sarbatorile doar o modalitate de a vinde...nu de a recupera?!
de a ne recupera pe noi din stramosi. de a ne intoarce la ceea ce suntem cu adevarat. de a simti liber. de a iubi. de a crede. de a fi copii. noi insine...