franturi de ganduri

sunt momente in viatza la care te gandesti cu drag, cu nerabdare sau cu jind...asa e si iarna...sau mai bine zis alea doua saptamani total sclipicioase, zambarete si faine care iti lasa in inima senzatia de cald, acasa, bucurie deplina si sincera...

dar cel mai mult imi zboara gandul la nebunia cadourilor si disperarea copilareasca sa vad ce e sub brad...si ce daca inca vreau sa cred in Mos Craciun?...si ce daca asta inseamna mai mult decat un simplu obicei?...e asa de greu sa fim in continuare copii, macar de Craciun?...sa simtim magia aceea dulce si ciudata...

pot sa pun pariu ca si tu iti aduci aminte cum te trezeai in dimineata de Craciun si te duceai tiptil sa vezi daca mosul ti-a adus ceva anul asta sau nu...eu inca am imaginea vie a puzzle-urilor pe care le faceam cu mama in dimineatza aceea..si lucram la ele cateva zile...ca mosul aducea numai de la 500 de piese in sus...si mirosul de portocale...si multimea de ciocolate...si canutza cu Minnie si cu Donald...si papusile care chitzaiau "mama" :D...si saniutza alunecand pe zapada proaspata...hmmm...chiar si imbulgareala aceea dupa care nu ma omor...ooo...da!...si un om de zapada modest cu un coif in loc de palarie...dupa posibilitati maica...iar in loc de morcov si un bat e bun...pietricele se gasesc pentru ochi si ceva nasturi...si o frunza mai rosiatica pentru o gura zambareatza...si apropo de saniutza...veche gasca de la tara...mi-e teribil de dor sa ne dam pe derdelusul ala de pe deal...de dimineatza pana seara...sa nu ne trebuiasca nici mancare nici apa...doar compania celorlalti...

nu-mi zice ca e greu sa speri, sa zambesti, sa daruiesti chiar si o vorba buna...nu-mi zice ca in toata graba tampita de la munca, de acasa...cu toata curatenia si ce mai gasesti de facut intr-un ritm infernal in fiecare zi...nu gasesti amuzant, obositor dar teribil de relaxant sa te pierzi in lumea ciudat de colorata a cadourilor...

hai, lasa-te macar anul asta purtat de val si du-te si plimba-ti inima de copil prin standurile cu jucarii frumoase de la Disney, cu printi si printese...cu calesti si cai roz...damn...cu dovleci de plastic ce ar trebui sa te minta ca se vor transforma in trasuri...

si totusi...acum e singurul moment in an in care minunatia de brad pe care speri sa il gasesti..intre noi fie vorba...sa arate excelent..incarcat si inalt...acest copac atat de simplu in restul anului reuseste sa iti aduca aminte de acasa si de nebunia sarbatorilor din copilarie prin insusi mirosul lui unic...nu se compara cu molidul...si tu stii asta...

e o invalmaseala de idei in capul meu cand vine vorba de iarna...e magie, cozonaci, mancaruri bine mirositoare si o familie intreaga in bucatarie care sa o pregateasca...povestile cu fetitze cuminti si Mosul cel bun care le stie pe toate..cu poezii amuzante si colinde sfinte...

dar ceea ce ma aduce pe mine cu gandul la Craciun e stralucirea betelei din brad si a luminitelor colorate...iar pe strazi e mai multa viatza, mai multe zambete, oamenii se trezesc din picoteala de peste an si dau drumul bucuriei...

in iarna asta imi doresc un singur cadou...te astept pe tine acasa...sa impodobim impreuna bradul si sa deschidem cadouri dimineatza devreme...